A vazut peste un milion de filme

• Jumatate din viata si-a petrecut-o urmarind filme de tot felul, de la cele artistice, scurt-metraje, documentare, la spoturi publicitare
Vasile Hutanu proiectionist Cinema Victoria


• Mic fiind si invatand la Colegiul National, chiulea de la scoala pentru a viziona ore in sir, fie la cinematograful Victoria, de peste drum de liceu, fie la Republica, filme si iarasi filme • Era mereu fascinat de mica lumina ce o degaja proiectorul din cabina de film, se intreba ce este acolo, cine manevreaza cutia minunata de unde, pe ecran, luau viata atatea personaje vii, atatea povesti fabuloase • Acum sustine ca a vazut peste un milion de filme • Generatii peste generatii de tineri au fost impresionate de marile filme din cinematografele iesene, totul prin grija lui speciala

Niciodata, insa, nu si-a imaginat ca va fi chiar el cel care va proiecta, dezlegand tainele cinematografiei. A crescut, anii au trecut si a ajuns sa lucreze chiar in spatiul la care ravnea de atata timp: cabinele de proiectie ale cinematografelor iesene. Ajuns la 49 ani, Vasile Hutanu, operator-proiectionist, sustine ca a vizionat peste un milion de filme in toata viata sa, majoritatea in cei 20 ani de cand este angajat in cadrul actualei Regii Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor (RADEF), România Film, filiala Iasi.

Un anunt in ziar i-a schimbat viata

La finalul anului 1989, chiar in momentele care au anticipat evenimentele din 1989, cand istoria contemporana a Romaniei s-a schimbat total, Vasile Hutanu isi incepea povestea fabuloasa care l-a introdus in industria cinematografica. "Totul a inceput chiar la finalul anului 1989. Citind un anunt intr-un ziar local de atunci am vazut un anunt ca Intreprinderea Cinematografica de pe atunci facea angajari, dar nu pentru operator-proiectionist. O perioada am lucrat ca tehnician la Victoria. Probabil ca au vazut ca sunt mai istet, m-au trimis la Bucuresti sa ma scolarizeze. Acolo era singura scoala din tara la acea vreme, acum nemafiind nici una. Asa a inceput povestea mea si astazi am aproape 20 de ani de cand fac acest lucru", a inceput sa se destainuie Vasile.

Lucreaza cu aparatura ce poate fi expusa la muzeu

I-a placut sa fie mereu in priza, sa cunoasca toate tainele din cabina de proiectie. A invatat singur sa repare totul, sa surubareasca. Tacticos si meticulos, punand mult suflet si inteligenta, face ca batranele aparate de proiectare a filmelor, faimoasele MEO IV, produse acum 40 ani in fosta Cehoslovacie, care trebuiau casate de doua ori pana acum, sa functioneze ca unse. "Mi-a placut sa invat, sa fiu un profesionist. Aparatura pe care o folosim noi inca este foarte veche. Un cunoscator in domeniu ar fi uimit sa afle ca faimoasele aparate cehoslovace MEO IV mai functioneaza. Singur-singurel am invatat sa le repar, pentru ca asa e normal, sa le caut piese de schimb. Asta pentru ca spectatorul din sala, care vine la film, sa nu aiba decat grija si emotia de a urmari un film bun pe pelicula. Asta este si cea mai mare satisfactie a mea", spune operatorul.

I-a impresionat pe japonezi si pe austrieci

Colegii de breasla veniti din Austria sau din Japonia si care au intrat in cabina de proiectie, unde "regizorul" este Vasile Hutanu, au fost socati, dar mai ales impresionati sa constate ce minuni poate face ieseanul cu o aparatura care la ei in tara este deja obiect de muzeu. "Au fost colegii operatori din Austria si din Japonia care au venit sus aici, in cabina... Au ramas profund impresionati ca la noi mai functioneaza o asemenea aparatura pe care ei au trimis-o la casat sau la muzeu de ani buni", povesteste, zambind, acesta. Mai mult, cand le-a spus ca el este cel care asigura intretinerea si face ca totul sa mearga fara probleme, au recunoscut ca intr-adevar este ceva ce tine de pasiune si de suflet.

Marii regizori au venit prima data la el

Marii regizori care au avut filmele proiectate in spectacole de gala la cinematograful Victoria au venit prima data la el, unora dandu-le sfaturi si sugestii care sa contribuie la succesul peliculelor pe care le-au realizat. A stiut mereu cum sa fie proiectat filmul, astfel incat regizorul sa fie multumit si impresionat de faptul ca publicul spectator din sala a savurat filmul. "Regizorii invitati la spectacolele de gala prima data au urcat sus, la mine in cabina... Ca sa va spun asa, doar pe ultimii dintre ei, Mungiu si Ujica s-au consultat cu mine despre felul in care va fi proiectat filmul. Au ascultat ceea ce le-am sugerat pentru ca publicul sa fie multumit. Am ajuns sa simt sala, sunetul si lumina, putand gasi solutia tehnica pentru ca filmul sa-l incante pe spectator", mai spune Hutanu.

Era sa-l lase fara glas pe actorul Marcel Iures

Un sir de patanii si de povesti amuzante, chiar pe muchie de cutit, i-au marcat activitatea. Acum cativa ani, cand marele actor Marcel Iures a fost prezent la un spectacol de gala la un film al sau, in care a jucat alaturi de Bruce Willis, era sa se intample o mare istorie. Sunetul a cazut chiar cu cateva secunde inainte ca actorul sa vorbeasca in fata salii arhipline venite sa vizioneze filmul. "Atunci a fost cat pe ce sa fie un dezastru... M-am trezit ca nu mai este sunet in sala taman la proiectia de gala a unui film american in care juca actorul Marcel Iures, alaturi de Bruce Wilis. Acesta trebuia sa spuna cateva cuvinte in fata salii arhipline prezente la Victoria. Atunci, cu mainile goale m-am dus catre dispozitivul de sunet care era incins, am intuit mai mult care ar fi problema si am rezolvat-o fix cand Iures a ajuns la microfon. Nu puteam sa-i spun acestuia sa ia o pauza de o tigara, pana rezolvam noi problema. Era si mandria mea si grija ca totul sa fie de gala si ca spectatorii sa se bucure de momentul artistic. Nu a contat ca m-am ars la maini, a contat doar ca totul sa mearga struna", marturiseste, amuzat, operatorul.

Si-a dat sangele pentru cea de-a VII-a Arta

Atmosfera de catedrala, sala plina ochi, o poveste tensionata, dramatica si plina de dragoste. Sute de priviri si nervi incordati la maximum. Nu e un scenariu de film, e vorba despre o alta amintire a omului care a vazut peste un milion de filme. Acum cativa ani, la proiectia filmului "Pacientul Englez", s-a defectat ceva la dispozitivul care rula pelicula. Pentru ca sutele de spectatori sa poata savura la intensitate maxima creatia artistica, a rulat cu mana, in genunchi, aproximativ doi kilometri de pelicula. "Asta se intampla acum cativa ani, la premiera filmului «Pacientul Englez»... Sala era plina, nu se auzea nici musca. Era un film impresionant si toata lumea il savura. Eu, in cabina... Dintr-odata s-a rupt ceva la proiector si rola nu a mai mers automat. Va dati seama ca nu puteam distruge atmosfera magica din sala. M-am pus in genunchi, am rulat cu mana pana mi-a curs sangele si eram numai rana, mi-am facut nevoile in borcan pentru ca publicul sa poata avea parte de cateva clipe care sa-i destinda viata de la grijile cotidiene", isi aminteste operatorul de la Victoria.

Era sa o pateasca ca in filmul "Pulp Fiction"

Pe cand lucra la Cinematograful Republica, Vasile Hutanu era sa o pateasca rau, din cauza unui spectator nemultumit. Totul s-a sfarsit cu bine si acesta a venit de mai multe ori sa revada un film devenit deja clasic, "Pulp Fiction". "Acum ceva timp eram la Cinema Republica si rulam filmul «Pulp Fiction». Un spectator nemultumit ca nu prea intelegea el filmul, pe care si eu l-am inteles dupa abia patru vizionari, credea ca am repetat si reluat secvente din film. A venit la mine in cabina si l-am lamurit ca asa e filmul si am scapat sa fiu actor principal in scene, poate de violenta extrema, ca in filmul «Pulp Ficion»", spune operatorul.


bzi.ro