De la stămoşi citire

tim noi bine ce şi cum cu Anul Nou. Însă dacă ar fi să ne ţinem de tradiţiile dacice, la 14 noiembrie suntem în plină sărbătoare şi nu ne oprim până pe 7 decembrie, aşa-i porunca!

Ritualul începe cu Filipii de Toamnă (14 noiembrie) sau lăsatul secului pentru postul Crăciunului (cum i s-a spus după creştinare) şi se termină cu Sânnicoară (adică mai cunoscutul Sfânt Nicolae).
De ce să nu recunoaştem, dacii ştiau ce-i aia petrecere şi cât trebuie să dureze! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/laugh.gif)
Animalul totemic al dacilor, lupul, reprezintă o constantă a acestei perioade. Ei îi pedepseau pe oamenii care nu respectau zilele Filipilor. Aceştia nu au vreo legătură cu Sfântul Filip, ei reprezintă mai degrabă forţe malefice, un fel de căpetenii ale lupilor pe care îi asmuţeau asupra oricui nu asculta porunca de a nu trebălui.
Şase zile la rând nu se mătura casa, nu se cosea, nu se făceau cele obişnuite de frica lupilor! Totuşi, vracii daci găsiseră o soluţie: dacă gospodina casei lipea gura sobei cu lut, se lipea ca prin minune şi botul lupului. Însă, chiar şi în zilele noastre, păstrătorii acestei tradiţii nu folosesc vreo foarfecă, ca să nu se deschidă la loc gura cea hulpavă a lupului.
Supăraţi, aceşti lupi ar fi mâncat nu doar oameni şi vite, ci chiar Soarele şi Luna, la o adică. Vă imaginaţi ce însemna o eclipsă pentru daci şi cât îi blestemau pe lupi cu aşa ocazie.
Cel mai rău dintre Filipi, era cel şchiop, care se sărbătoreşte de Ovidenie, la 21 noiembrie. Toată bătălia asta cu lupii culmina cu noaptea strigoilor, de Sântandrei.